Alexandra Forgaci

Sunt psiholog cu drept de liberă practică în domeniul Psihologiei Clinice, absolventă a Facultății de Psihologie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Mi-am început activitatea profesională în 2021, lucrând cu copii cu nevoi speciale în cadrul asociației Help Autism.

De-a lungul anilor, am participat la numeroase cursuri de formare și specializare, precum: programul de formare în „Terapie comportamentală aplicată la copiii cu TSA” organizat de Asociația Help Autism din București, cursul de perfecționare „Tehnici și proceduri de intervenție în terapia logopatiilor”, training-ul PECS – „Sistemul de Comunicare prin Schimbul de Imagini”, Nivelul I, precum și cursul acreditat ANC „Tehnici terapeutice combinate – Îmbinarea tehnicilor de integrare senzorială cu terapia ABA și terapia prin muzică”. De asemenea, am urmat cursul „Evaluarea psihologică a copiilor cu TSA”.

Am participat la edițiile anterioare ale Conferinței Internaționale ABA, unde am explorat teme precum „Importanța jocului în viața copilului cu TSA – Jocul simbolic” (2022) „Expunerea timpurie a copiilor la device-uri” (2023) și „De la diagnostic la adaptare. Drumul familiei cu un copil autist” (2024).

Sunt pasionată de procesul de învățare continuă și mă dedic cu empatie și implicare sprijinirii dezvoltării copiilor cu minți aparte. Lucrul cu copiii cu TSA îmi oferă constant lecții de răbdare, empatie și finețe în înțelegerea nevoilor individuale. Mă bucur să pot contribui, pas cu pas, la construirea unei punți între lumea copilului și cea din jurul lui.

Temă: Transferul comportamentului în afara camerei de terapie: de la exercițiu la realitate

Abstract:

Un obiectiv central al analizei aplicate a comportamentului (ABA) este dezvoltarea unor comportamente funcționale care se mențin în timp și se manifestă în contexte variate, în afara mediului de terapie. Există unele principii și strategii esențiale pentru facilitarea generalizării comportamentelor dobândite în camera de terapie către medii naturale – acasă, la școală sau în comunitate. Este foarte important să se planifice generalizarea încă din fazele incipiente ale intervenției, să se utilizeze antrenamentul în diversitatea de stimuli și răspunsuri, să existe o implicare activă a părților semnificative din viața individului, precum și o monitorizare sistematică a menținerii comportamentului. De exemplu, un copil poate învăța în cameră de terapie să ceară o pauză, să urmeze instrucțiuni simple, să inițieze o cerere sau să tolereze schimbări în rutină. Însă adevărata provocare este ca aceste comportamente să apară natural și acasă, în parc, la școală sau în magazine.

Așa cum se întâmplă în toate experiențele cu adevărat transformatoare, și acest parcurs vine cu propriile sale provocări, însă acestea sunt însoțite de soluții concrete, menite să transforme învățarea asistată într-o abilitate cu aplicabilitate reală.

Succesul unei intervenții nu se reflectă doar în comportamentele dobândite în cadrul terapiei, ci mai ales în abilitatea individului de a le integra și utiliza în mod eficient în viața de zi cu zi. Învățarea se construiește treptat, nu doar în jurul a ceea ce trebuie făcut, ci mai ales în jurul modului în care aceste comportamente pot fi adaptate și aplicate în contexte reale.