Flaviana Bianco este medic și specialist în neurologie pediatrică și a adolescentului, activând în prezent în calitate de director medical al centrului de zi și al ambulatoriului specializat în autism din cadrul Fondazione Oltre le Parole, în Pescara și Chieti, Italia. Deține titlul de doctor în Neuroștiințele Dezvoltării, obținut la Università Cattolica del Sacro Cuore din Roma, și are o vastă experiență clinică în domeniul tulburărilor de neurodezvoltare, cu un interes deosebit pentru tulburările din spectrul autist, ADHD și bolile neuromusculare. Abordarea sa profesională integrează neuropsihiatria clinică, psihofarmacologia și intervențiile comportamentale bazate pe dovezi științifice, într-un cadru multidisciplinar orientat spre îmbunătățirea funcționalității și a calității vieții. A absolvit programe de formare avansată în psihofarmacologie comportamentală pentru tulburările de neurodezvoltare și un program de masterat postuniversitar în Managementul Serviciilor de Sănătate. A activat în calitate de cadru didactic în cadrul unor cursuri universitare și postuniversitare și participă în mod regulat la reuniuni științifice naționale dedicate autismului, tulburărilor de neurodezvoltare și dizabilității. Este autoare și coautoare a numeroase publicații științifice evaluate inter pares, în domeniile neuropsihiatriei copilului și tulburărilor neuromusculare.

Presentation at the ABA International Conference 2027

INTEGRAREA PSIHOFARMACOLOGIEI ŞI ANALIZEI COMPORTAMENTALE ÎN TULBURĂRILE INTELECTUALE ŞI DE DEZVOLTARE 

O abordare sinergică pentru îmbunătățirea calității vieții

Abstract:

Comportamentele provocatoare manifestate de persoanele cu tulburări din spectrul autist (TSA) și dizabilitate intelectuală (DI) nu pot fi înțelese sau tratate în mod adecvat atunci când sunt reduse la simptome psihiatrice izolate. Acestea pot îndeplini funcții de comunicare, socio-ambientale sau de autoreglare și pot reprezenta, de asemenea, manifestări ale disconfortului fizic sau psihologic. Interpretarea diagnostică este complicată suplimentar de distorsiunea intelectuală, mascarea psihosocială, dezorganizarea cognitivă și amplificarea comportamentelor habituale. Prin urmare, psihofarmacologia nu ar trebui concepută ca o alternativă la evaluarea comportamentală, ci ca o componentă a unui parcurs clinic integrat, centrat pe persoană.

Prezentarea ilustrează această abordare prin intermediul unor cazuri clinice în care observația comportamentală sistematică, evaluarea funcțională și adaptativă, măsurătorile fiziologice și colectarea longitudinală a datelor au fost combinate cu intervenții farmacologice atent monitorizate. Rezultatele au fost evaluate nu doar prin modificările frecvenței, duratei sau intensității comportamentelor-țintă, ci și prin indicatori relevanți din punct de vedere clinic ai funcționalității și calității vieții. Cazurile demonstrează modul în care modificările tratamentului psihofarmacologic pot fi interpretate cu mai multă acuratețe atunci când sunt integrate într-un proces continuu de măsurare comportamentală și observație ecologică

.Cuvinte cheie: psihofarmacologie; analiză comportamentală; dizabilitate intelectuală; tulburare din spectrul autist; comportament provocator; evaluare funcțională; calitatea vieții; îngrijire multidisciplinară.

BIBLIOGRAFIE SELECTATĂ

1. Wachtel LE, Hagopian LP. Psychopharmacology and applied behavioral analysis: tandem treatment of severe problem behaviors in intellectual disability and a case series. Isr J Psychiatry Relat Sci. 2006;43(4):265-274. PMID: 17338446.
2. Newcomb ET, Hagopian LP. Treatment of severe problem behaviour in children with autism spectrum disorder and intellectual disabilities. Int Rev Psychiatry. 2018;30(1):96-109. doi:10.1080/09540261.2018.1435513.
3. Minshawi NF, Hurwitz S, Morriss D, McDougle CJ. Multidisciplinary assessment and treatment of self-injurious behavior in autism spectrum disorder and intellectual disability: integration of psychological and biological theory and approach. J Autism Dev Disord. 2015;45(6):1541-1568. doi:10.1007/s10803-014-2307-3.
4. McCracken JT, McGough J, Shah B, et al.; Research Units on Pediatric Psychopharmacology Autism Network. Risperidone in children with autism and serious behavioral problems. N Engl J Med. 2002;347(5):314-321. doi:10.1056/NEJMoa013171.
5. Ward F, Tharian P, Roy M, Deb S, Unwin GL. Efficacy of beta blockers in the management of problem behaviours in people with intellectual disabilities: a systematic review. Res Dev Disabil. 2013;34(12):4293-4303. doi:10.1016/j.ridd.2013.08.015.
6. London EB, Zimmerman-Bier BL, Yoo JH, Gaffney JW. High-dose propranolol for severe and chronic aggression in autism spectrum disorder: a pilot, double-blind, placebo-controlled, randomized crossover study. J Clin Psychopharmacol. 2024;44(5):462-467. doi:10.1097/JCP.0000000000001895.
7. Craft M, Ismail IA, Krishnamurti D, et al. Lithium in the treatment of aggression in mentally handicapped patients: a double-blind trial. Br J Psychiatry. 1987;150:685-689. doi:10.1192/bjp.150.5.685.
8. National Institute for Health and Care Excellence (NICE). Challenging behaviour and learning disabilities: prevention and interventions for people with learning disabilities whose behaviour challenges. NICE Guideline NG11. London: NICE; 2015.

Angeliki Gena este profesoară în cadrul Facultății de Filosofie, Departamentul de Studii Educaționale, al Universității Naționale și Capodistriene din Atena, Grecia (EKPA). A obținut diploma de licență în Psihologie și Sociologie, diploma de master în Psihologie Clinică și titlul de doctor în cadrul programului „Procese de învățare" al Departamentului de Psihologie de la Universitatea Orașului New York. Și-a realizat teza de doctorat la Institutul pentru Dezvoltarea Copilului din Princeton, în Princeton, New Jersey. A lucrat în diverse institute din SUA și a devenit directoarea Alpine Learning Group, din Alpine, New Jersey. De asemenea, a predat în calitate de profesor asociat la Universitatea Orașului New York. În Grecia, a predat la diverse universități, iar din 2012 ocupă, în urma unui concurs, funcția de profesor universitar titular la Universitatea Națională și Capodistriană din Atena. Este directoarea Laboratorului de Educație Specială și Consiliere Familială. Activitatea sa de cercetare se concentrează în principal asupra analizei comportamentale și a aplicațiilor acesteia în intervenția timpurie în cazul copiilor cu tulburări din spectrul autist și al familiilor acestora. Este membru fondator și actuala președintă a consiliului de administrație al Institutului de Analiză Comportamentală Sistemică. A fost invitată la diverse universități în calitate de profesor universitar invitat și a primit o bursă internațională din partea Fundației Onassis din SUA, pentru a vizita patru universități americane în scopuri de cercetare și predare. Are numeroase publicații și prezentări susținute la invitația organizatorilor în cadrul unor conferințe și universități din întreaga lume. Recent, a primit din partea Universității Naționale și Capodistriene din Atena un premiu de recunoaștere pentru „Contribuția excepțională adusă universității și societății".

Presentation at the ABA International Conference 2027

Construirea relației ca element terapeutic care poate duce la optimizarea intervenției timpurii în analiza comportamentală  

Abstract:

Necesitatea identificării unor practici eficace și eficiente de formare a terapeuților care lucrează cu copii cu tulburări din spectrul autist, care necesită intervenție comportamentală timpurie intensivă, este mai pregnantă ca niciodată, din mai multe motive, precum: (a) creșterea dramatică a prevalenței autismului, (b) constrângerile financiare care au afectat substanțial serviciile de educație specială și serviciile terapeutice, (c) cererea tot mai mare de terapeuți care sunt pregătiți corespunzător în domeniul analizei comportamentale și care dețin competențele necesare pentru a face față provocărilor asociate lucrului cu copii care prezintă un fenotip extrem de eterogen și dificultăți generalizate de dezvoltare, caracteristice autismului.

Dezvoltarea competențelor în domeniul științei analizei comportamentale, care se bazează pe un fundament teoretic solid și oferă o gamă largă de aplicații tehnologice ce pot fi utilizate în scopuri terapeutice și educaționale, reprezintă un proces solicitant și complex. Discuțiile continue privind formarea și certificarea analiștilor comportamentali reflectă provocările implicate în dezvoltarea și menținerea competenței profesionale. Dincolo de procedurile utilizate pentru formarea practicienilor, au fost ridicate însă și întrebări importante referitoare la conținutul formării în analiza comportamentală și, mai precis, la gama de competențe care ar trebui să fie accentuate în pregătirea practicienilor din acest domeniu. De exemplu, s-a subliniat deja faptul că abilitățile tehnice tradiționale specifice analizei comportamentale ar trebui îmbinate cu o abordare terapeutică bazată pe compasiune (Taylor, LeBlanc și Nosik, 2019).

Scopul acestei prezentări este de a ridica întrebări și de a furniza dovezi empirice privind importanța evaluării continue a conținutului formării în analiza comportamentală și a integrării unor aspecte ale practicii terapeutice sau educaționale care, în mod tradițional, nu s-au aflat în centrul cercetării din domeniul analizei comportamentale. Mai exact, va fi prezentată o serie de studii care abordează întrebarea privind modul în care putem defini operațional raportul terapeutic sau relația terapeutică dintre copiii cu tulburări din spectrul autist (TSA) și terapeuții lor și, ulterior, modul în care putem integra dezvoltarea raportului terapeutic în formarea analiștilor comportamentali, ca mijloc de optimizare a protocoalelor noastre terapeutice.

În studiul inițial din cadrul acestei direcții de cercetare, s-a demonstrat că formularea unei definiții a raportului terapeutic bazate pe dovezi empirice este fezabilă și poate oferi un cadru util pentru îmbunătățirea competențelor terapeuților care lucrează cu copii cu TSA. Acest studiu a fost urmat de o investigație observațională care a comparat terapeuții cu mai multă experiență cu cei mai puțin experimentați în ceea ce privește abilitățile lor de construire a raportului terapeutic, incluzând empatia/compasiunea activă, asocierea terapeutului cu stimuli și experiențe pozitive pentru copil, implicarea constructivă comună etc. Cele două grupuri de terapeuți au prezentat diferențe sistematice în aceste domenii, terapeuții cu mai multă experiență demonstrând abilități mai dezvoltate de construire a raportului terapeutic. Aceste diferențe s-au reflectat și în starea afectivă a copiilor, care a fost considerabil mai pozitivă în timpul interacțiunilor cu terapeuții mai experimentați.

Un studiu-pilot ulterior privind formarea personalului a furnizat dovezi preliminare conform cărora aceste abilități specifice relației terapeutice pot fi predate prin intermediul unui cadru de formare a abilităților comportamentale, care include instruire, jocuri de rol, practică supervizată, modelare și feedback, fiind însoțit de îmbunătățiri concomitente ale interacțiunii dintre terapeut și copil și ale implicării copilului.

Studiul final, aflat în prezent în desfășurare, examinează dacă raportul terapeutic, astfel cum a fost definit în studiile menționate anterior, contribuie la eficiența implementării practicilor de analiză comportamentală și la eficacitatea tratamentului. Pornind de la rezultatele studiului-pilot privind formarea personalului, această investigație urmărește să perfecționeze în continuare protocolul de formare și să evalueze abordări mai eficiente pentru dezvoltarea abilităților terapeuților de construire a raportului terapeutic.

Această direcție emergentă de cercetare privind stabilirea raportului terapeutic cu copiii cu TSA în contextul terapiei începe să ofere răspunsuri empirice referitoare la o dimensiune importantă, dar relativ puțin explorată, a practicii analizei comportamentale și, în același timp, contribuie la creșterea gradului nostru de conștientizare a complexității proceselor terapeutice. În plus, aceasta ridică o serie de întrebări empirice suplimentare privind rolul relațiilor terapeutice în implementarea intervențiilor și în rezultatele acestora. Prin urmare, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a clarifica modul în care abilitățile de construire a raportului terapeutic pot fi integrate cel mai bine în formarea în analiza comportamentală și pentru a determina măsura în care aceste abilități contribuie la intervenții mai eficace și mai eficiente.

Alessandro Dibari este psiholog, analist comportamental international (IBA®) și analist comportamental certificat de consiliu (BCBA®). În prezent, ocupă funcția de director clinic al Centrului de Zi pentru Autism „Casa dei Sogni" din Celano, Italia, administrat de Fundația Oltre le Parole.

De asemenea, colaborează cu Fundația în calitate de lector, susținând cursuri de formare destinate profesorilor, profesioniștilor și părinților și contribuind la organizarea de seminare și ateliere conduse de lectori internaționali.

Experiența sa didactică include activitatea de lector în cadrul programelor de master în ABA, atât la nivel național, cât și la nivel internațional. A prezentat lucrări de cercetare în cadrul unor conferințe naționale și internaționale.

Principalele sale domenii de interes includ analiza comportamentului verbal și predarea abilităților funcționale, cu scopul de a consolida repertoriile adaptative și de a reduce comportamentele problematice.  

Presentation at the ABA International Conference 2027

Behavioral Skills Training (BST): de la literatura științifică la practica clinică în contexte educaționale   

Abstract:

Behavioral Skills Training (BST) este una dintre cele mai utilizate proceduri din cadrul Analizei Comportamentale Aplicate (ABA) pentru predarea de noi abilități într-un mod eficient, structurat și replicabil.

Această prezentare va oferi o perspectivă clară și practică asupra celor patru componente ale BST – instrucțiuni, modelare, joc de rol și feedback – îmbinând rezultatele cercetărilor din literatura științifică internațională cu exemple clinice provenite din serviciile educaționale.

Vor fi prezentate aplicații practice ale BST în predarea următoarelor abilități:

• abilități de siguranță personală;
• comunicare asertivă;
• abilități sociale în interacțiunile cu persoanele de aceeași vârstă;
• abilități funcționale în contexte naturale.

O atenție deosebită va fi acordată generalizării abilităților, fidelității implementării și adaptării procedurii pentru adolescenții și adulții cu autism.

Prezentarea își propune să ofere practicienilor instrumente pe care le pot aplica în propriile contexte profesionale, susținând o practică bazată pe date și centrată pe calitatea vieții persoanelor cărora le oferă servicii.  

Daniele Rizzi este BCBA (Analist Comportamental Certificat) și psiholog, ocupând funcția de director clinic al „La Casa dei Sogni – Fondazione Oltre le Parole Onlus", un centru semi-rezidențial destinat adolescenților și adulților cu tulburări din spectrul autist (TSA) și dizabilități intelectuale, situat în Pescara, în centrul Italiei.

Este coordonator de program și lector în cadrul cursurilor postuniversitare A.B.A. (VCS) organizate de Consorzio Universitario Humanitas din Roma, unde predă, printre altele, cursuri privind design-urile experimentale. De asemenea, este implicat în calitate de lector în cursurile de formare avansată în A.B.A. și autism organizate de Institutul Național de Sănătate din Italia (Istituto Superiore di Sanità).

Principala sa arie de interes o reprezintă dezvoltarea intervențiilor destinate adolescenților și adulților, utilizând strategii bazate pe Analiza Comportamentală Aplicată (Applied Behavior Analysis – ABA), integrate într-un model al Calității Vieții.

A prezentat cercetări științifice și a susținut prelegeri atât la nivel național, cât și internațional, inclusiv în calitate de vorbitor principal la conferința ABAI și la Penn State Conference.

Este tatăl a doi băieței minunați.

Presentation at the ABA International Conference 2027

Intervenții menite să sporească respectarea procedurilor medicale în rândul persoanelor cu autism și cu dizabilități intelectuale  

Abstract:

Persoanele cu tulburări din spectrul autist (TSA) și/sau dizabilități intelectuale (DI) prezintă adesea un nivel scăzut de cooperare în cadrul procedurilor medicale. Studiile sugerează că aproximativ o treime dintre persoanele din această populație pot manifesta comportamente de necooperare în timpul intervențiilor medicale (Gillis et al., 2009).

Printre procedurile medicale care pot evoca comportamente problematice se numără, fără a se limita la acestea, administrarea medicamentelor (Raiff, Jarvis & Dallery, 2016; Schiff, Tarbox, Lanagan & Farag, 2011), examinările prin rezonanță magnetică – RMN (Cox, Virues-Ortega, Julio & Martin, 2017; Slifer, Koontz & Cataldo, 2002), îngrijirea stomatologică (Szalwinski et al., 2019), recoltarea de sânge (Shabani & Fisher, 2006) etc.

În prezența comportamentelor problematice, poate fi necesară recurgerea la proceduri mai intruzive, precum sedarea (Lowe & Jedrychowski, 1987) sau contenția fizică (Klein & Norwak, 1999). Având în vedere acest context, este deosebit de important să sprijinim persoanele cu TSA și DI în acceptarea procedurilor medicale, reducând indicatorii de disconfort și crescând nivelul de acceptare și cooperare în astfel de situații.

Pentru abordarea acestei dificultăți sunt utilizate diferite tipuri de intervenții, precum întărirea diferențială, estomparea graduală a stimulului, desensibilizarea sistematică, expunerea graduală etc.

Unele dintre aceste intervenții pot include o componentă de extincție care, deși s-a dovedit eficientă, poate să nu fie fezabilă sau sigură pentru implementare în timpul procedurilor medicale.

În cadrul acestei prezentări vor fi analizate studiile publicate și procedurile destinate creșterii cooperării și acceptării intervențiilor medicale, cu accent pe procedurile care nu includ o componentă de extincție. De asemenea, vor fi discutate exemple clinice și materiale video care ilustrează aplicarea unora dintre aceste proceduri.

Christoph Bördlein și-a obținut doctoratul în psihologie la Universitatea din Bamberg în 2001. A lucrat ca psiholog executiv într-un centru de reabilitare pentru adulți nevăzători și cu deficiențe de vedere și ca șef al Departamentului de Management al Sănătății la Locul de Muncă din cadrul Curții Federale de Conturi din Germania. În paralel, a oferit consultanță organizațională în domeniul siguranței bazate pe comportament pentru diverse întreprinderi și industrii. În prezent, este profesor la Universitatea Tehnică de Științe Aplicate Würzburg-Schweinfurt (THWS), unde predă cursuri de analiză comportamentală, metode de cercetare și psihologie clinică. Este directorul unui curs de formare pentru specialiști în siguranța bazată pe comportament. Este autorul unor cărți și articole despre gândirea critică, al unor manuale introductive despre analiza comportamentală aplicată și metode de cercetare, precum și al singurului manual despre siguranța bazată pe comportament în limba germană. Interesele lui Christoph Bördlein se concentrează pe domeniile siguranței comportamentale, intervențiilor comportamentale în comunitate și analizei comportamentale în sport, fitness și sănătate.

Presentation at the ABA International Conference 2027

Siguranța bazată pe comportament ca aplicație la nivel comunitar și sistemic

Abstract:

Siguranța bazată pe comportament (Behavior-Based Safety – BBS) aplică principiile analizei comportamentale în prevenirea accidentelor asociate comportamentului în contexte organizaționale. Aceasta este considerată pe scară largă una dintre cele mai eficiente abordări bazate pe dovezi pentru reducerea accidentelor și vătămărilor la locul de muncă, prin focalizarea asupra comportamentelor observabile și a contingențelor care le controlează.

Această prezentare descrie principiile fundamentale ale BBS și ilustrează modul în care metodele specifice analizei comportamentale, precum observația, feedbackul și intervențiile bazate pe consecințe, pot fi implementate cu succes la nivel comunitar și sistemic, în vederea obținerii unor schimbări comportamentale de durată.

AhhfgfAnca Dumitrescu este specializată în analiza comportamentală aplicată încă din 2010, certificată ca primul analist comportamental BCBA din România. Este unul dintre cei mai importanți formatori naționali, fiind implicată atât în dezvoltarea cursurilor de formare de scurtă durată ale psihologilor și terapeuților ABA, dar și în programul Clemson-România – Verified Course Sequence în analiza comportamentală aplicată, inițiat în 2016.

Anca a fondat AUTISM VOICE împreună cu Claudia Matei și Oliviana Giura, organizația prin care a reușit să dezvolte primele standarde de calitate din România în terapia copiilor cu TSA și primele proiecte de formare a specialiștilor la nivel național. Este implicată în coordonarea programelor din cadrul celor două centre Autism Voice, în acțiuni de reglementare a statutului analizei comportamentale în România, în campanii de informare, lobby & advocacy și mai ales în proiectele care susțin familiile copiilor cu TSA, tulburări de dezvoltare și terapia acestora. Anca este deasemenea Coordonator științific al ABA Bucharest International Conference si Presedinte al Institutului ABA Romania.

În cei 17 ani de experiență și implicare activă în domeniu a făcut posibile nu doar dezvoltarea analizei comportamentale la noi în țară și a serviciilor pentru copii, dar și consolidarea statutului specialiștilor, oferindu-le un ghid etic pentru a profesa și toate informațiile academice necesare practicii.

Presentation at the ABA International Conference 2027

Dincolo de competența tehnică: dezvoltarea personală în formarea și practica analistului comportamental

Abstract:

Formarea analistului comportamental pune, în mod firesc, un accent major pe dobândirea competențelor teoretice și aplicative: evaluarea comportamentului, analiza funcțională, selectarea obiectivelor, proiectarea intervenției, monitorizarea datelor și luarea deciziilor clinice. Dar competența tehnică, oricât de solidă, nu elimină influența pe care propriul istoric de învățare, valorile, biasurile, vulnerabilitățile și patternurile relaționale ale specialistului o pot avea asupra practicii profesionale.

Analistul comportamental nu este un observator neutru. El face parte din contextul în care are loc intervenția, iar propriul comportament poate influența alegerea obiectivelor, relația cu beneficiarul și familia, coordonarea echipei și modul în care sunt interpretate datele și luate deciziile clinice.

Prezentarea explorează rolul dezvoltării personale ca dimensiune a competenței profesionale și analizează riscurile care pot apărea atunci când specialistul nu își examinează sistematic propriul comportament. Nevoia de control sau validare, perfecționismul, evitarea conflictului, intoleranța la incertitudine, dificultatea de a primi feedback, propriile valori și biasuri sau dificultățile de reglare emoțională pot influența, uneori subtil, decizia clinică. Acestea se pot traduce în obiective excesiv orientate spre complianță, persistența într-o intervenție ineficientă, dificultatea de a recunoaște o eroare sau limitele propriei competențe, evitarea unor conversații dificile cu familia sau echipa ori definirea progresului prin propriile standarde, mai degrabă decât prin nevoile și calitatea vieții beneficiarului.

Dezvoltarea personală este abordată nu ca psihoterapie obligatorie și nici ca alternativă la pregătirea tehnică, ci ca un proces structurat și continuu de autoobservare, reflecție și analiză a propriului comportament profesional.

Într-o disciplină construită pe identificarea variabilelor care influențează comportamentul, o întrebare devine astfel esențială: cât de bine reușim să identificăm variabilele care ne influențează propriul comportament atunci când noi suntem cei care evaluăm, intervenim și luăm decizii pentru ceilalți?