Alexandra Comărniceanu
Alexandra Comărniceanu are o experiență de 18 ani în domeniul Analiei Comportamentale Aplicate (ABA). A absolvit Masterul în ABA la Universitatea din Bangor, Marea Britanie și a devenit BCBA (Board Certified Behaviour Analyst) în 2012.
A fost lector atât în cadrul conferințelor din România cât și din Marea Britanie si a susținut traininguri în diverse țări europene. Monitorizeaza programe ABA la domiciliu, supervizeaza centre ce utilizeaza ABA, se ocupa de integrarea persoanelor cu tulburare de spectru autist și alte deficiențe în școli și grădinițe și supervizeaza persoanele ce doresc să își obțină acreditarea in acest domeniu. De asemenea, un alt domeniu in care activeaza este cel al educatiei, unde colaboreaza cu scoli si gradinite ce vor să utilizeze ABA pentru a-si eficientiza activitatea.
Temă: Autoreglare și co-reglare: ce sunt și cum putem noi, adulții, să ne autoreglăm pentru a-i putea sprijini apoi pe cei mici în dezvoltarea acestor abilități
Abstract:
Atunci cand vorbim despre autoreglare nu exista o definitie simpla, insa ne putem raporta la acest termen ca la capacitatea unei persoane de a-si controla impulsurile, emotiile si actiunile intreprinse. Altfel spus, o persoana care poseda abilitati de autoreglare poate sa ramana calma atunci cand experimenteaza situatii extreme sau provocari si poate pune in practica diverse strategii cat mai eficiente pentru depasi cu succes aceste situatii. Aceasta abilitate este extrem de utila atat in cazul adultilor ce interactioneaza regulat cu persoane cu TSA (de exemplu, instructorii comportamentali sau parintii), cat si in cazul persoanelor cu diagnostic de TSA.
Copiilor le lipseste abilitatea de a se autoregla, aceasta invatandu-se si dezvoltandu-se atat timp cat au modelul unor relatii sanatoase din partea persoanelor cu care interactioneaza in mod frecvent si un mediu propice pentru o dezvoltare emotionala cat mai armonioasa. In cazul copiilor, primul pas catre autoreglare il reprezinta co-reglarea, procesul prin care adultul ofera copilului suportul necesar si modeleaza in cadrul interactiunii, exemple de comportamente adecvate si strategii ce le permit celor mici sa ajunga sa se linisteasca singuri. Astfel, co-reglarea emotiilor este precursorul autoreglarii sanatoase a emotiilor. Insa pentru ca un adult sa poate sustine un copil cu diagnostic de TSA in procesul de co-reglare, trebuie sa aiba el insusi capacitatea de autoreglare bine dezvoltata.
Rolul prezentarii de fata este acela de a impartasi cateva metode si strategii specifice de reglare a emotiilor in functie de situatie si de emotiile implicate, acest lucru ducand la beneficii imense atat pentru copiii cu TSA, cat si pentru adultii care interactioneaza cu ei.