Daniele Rizzi

Psiholog, BCBA, director clinic al „La Casa dei Sogni – Fundația Oltre le Parole Onlus”

Daniele Rizzi este BCBA (Analist Comportamental Certificat) și psiholog, ocupând funcția de director clinic al „La Casa dei Sogni – Fondazione Oltre le Parole Onlus", un centru semi-rezidențial destinat adolescenților și adulților cu tulburări din spectrul autist (TSA) și dizabilități intelectuale, situat în Pescara, în centrul Italiei.

Este coordonator de program și lector în cadrul cursurilor postuniversitare A.B.A. (VCS) organizate de Consorzio Universitario Humanitas din Roma, unde predă, printre altele, cursuri privind design-urile experimentale. De asemenea, este implicat în calitate de lector în cursurile de formare avansată în A.B.A. și autism organizate de Institutul Național de Sănătate din Italia (Istituto Superiore di Sanità).

Principala sa arie de interes o reprezintă dezvoltarea intervențiilor destinate adolescenților și adulților, utilizând strategii bazate pe Analiza Comportamentală Aplicată (Applied Behavior Analysis – ABA), integrate într-un model al Calității Vieții.

A prezentat cercetări științifice și a susținut prelegeri atât la nivel național, cât și internațional, inclusiv în calitate de vorbitor principal la conferința ABAI și la Penn State Conference.

Este tatăl a doi băieței minunați.

Presentation at the ABA International Conference 2027

Intervenții menite să sporească respectarea procedurilor medicale în rândul persoanelor cu autism și cu dizabilități intelectuale

Abstract:

Persoanele cu tulburări din spectrul autist (TSA) și/sau dizabilități intelectuale (DI) prezintă adesea un nivel scăzut de cooperare în cadrul procedurilor medicale. Studiile sugerează că aproximativ o treime dintre persoanele din această populație pot manifesta comportamente de necooperare în timpul intervențiilor medicale (Gillis et al., 2009).

Printre procedurile medicale care pot evoca comportamente problematice se numără, fără a se limita la acestea, administrarea medicamentelor (Raiff, Jarvis & Dallery, 2016; Schiff, Tarbox, Lanagan & Farag, 2011), examinările prin rezonanță magnetică – RMN (Cox, Virues-Ortega, Julio & Martin, 2017; Slifer, Koontz & Cataldo, 2002), îngrijirea stomatologică (Szalwinski et al., 2019), recoltarea de sânge (Shabani & Fisher, 2006) etc.

În prezența comportamentelor problematice, poate fi necesară recurgerea la proceduri mai intruzive, precum sedarea (Lowe & Jedrychowski, 1987) sau contenția fizică (Klein & Norwak, 1999). Având în vedere acest context, este deosebit de important să sprijinim persoanele cu TSA și DI în acceptarea procedurilor medicale, reducând indicatorii de disconfort și crescând nivelul de acceptare și cooperare în astfel de situații.

Pentru abordarea acestei dificultăți sunt utilizate diferite tipuri de intervenții, precum întărirea diferențială, estomparea graduală a stimulului, desensibilizarea sistematică, expunerea graduală etc.

Unele dintre aceste intervenții pot include o componentă de extincție care, deși s-a dovedit eficientă, poate să nu fie fezabilă sau sigură pentru implementare în timpul procedurilor medicale.

În cadrul acestei prezentări vor fi analizate studiile publicate și procedurile destinate creșterii cooperării și acceptării intervențiilor medicale, cu accent pe procedurile care nu includ o componentă de extincție. De asemenea, vor fi discutate exemple clinice și materiale video care ilustrează aplicarea unora dintre aceste proceduri.